Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 15 aprilie 2017

INTERVIEW – Virginia Mărăcine: „Be a volunteer for just a day!”

Written by Roxana Chiocaru, Dragomir Marian-Alexandru

In Romania, volunteering has increased visibly in the last two decades, the activity being recognized at national level through a law that you can consult here:
Last days I talked with a very involved person in the volunteering domain. A person which through her experiences gained throught life, can be a model for any student.
Miss Virginia Mărăcine, professor and phd. at the Faculty of Cybernetics, Statistics and Economical Informatics, is involved in volunteering for her entire life. And does it dearly. With the same pleasure she answered our questions.
About what means to volunteer, about what a volunteer feels, and about the importance of volunteering in Romania, in the interview down below.
Reporter: I wanted to ask what triggered your wish, sustained in activity to be a volunteer?
Virginia Mărăcine: Wow, what a question! I donțt know if there is a triggering moment or some point to generate this wish. I think there are many components.
  • A first component, if I look at myself, is the way you are structured, like the way you are born, and respectively the way you are educated in each moment of life. If you have people with compassion next to you, who are concerned by what happen to the ones around them, who are always willing to help, who are empatic, then they make like this also, and I was raised until she left this universe, and I had only a few years, just 14, grandmother Dumitra. My maternal grandmother, the only one I had met, which has just wound dressing. And when you open your eyes on a women like this who makes you like that, things go without saying, like you’re waking that you no longer walk past any being who needs help. So at 5 years old i brought in the yard the first pets from the street, so the first volunteering consisted in turning my yard into an animal shelter, for the despair (sometimes...) of my relatives.
  • Then there are moments that come in the formal education part, like the moment you go to school. Everything that is said to you in the first years of school leave a mark on you. I think that there is no child and adult in this world, that does not remember what the teacher told them in the first, second or third grade, and if they resonated with the education and exhortations throughout the first years of school, and man will follow them later on in their life.
  • And later on, in adult life, the choices come. I choose to this or this, namely volunteering, or i choose not to. On one hand it is true that there are many persons who are doing volunteering,  but they are doing volunteering separately, and then we do not know each other. On the other hand, if we look in percentage, and these days i just got some percentages from other countries, we are really just a few people who are doing this thing in Romania. And this is due to the fact that we are a bit manipulated in thinking that volunteering is an activity which lacks in importance, because it is not paid. Which is absolutely false, it does not have any support in real life. I determined that the most important thing we can do with our lives are the ones who are not paid. Why? Because there is no amount of money that can make you soul sing like hugging a baby from orphanage can do, the smile of a single grandfather from a hospital or the first buds of the tree that you planted by yourself.
  • So a pretty complex answer because thing are like this, complex. Certainly there are persons who until day N-1 did not know anything with volunteering, and by day N suddenly that started doing volunteering without any experience, it can be situations like these, it is very good like that, but it’s not my case.

Reporter: You said at a certain time, in a Facebook post, that in Romania only 14% of the people can do volunteering.
Virginia Mărăcine: It can be a very optimistic percentage, because if i look at what we discussed with your colleagues from the Student Senate in December 2016, at the level of our university, the percentage is much lower, somewhere at 7-8% of all students of the University. The student organisation only can attract these people and make them involve them in projects. In my opinion, 7-8% is insignifiant.
Reporter: Do you consider that we can raise from here?
Virginia Mărăcine: Sure! This is why i created the project Academia SpEranței – Voluntariat din iubire pentru viață, and we just had you meeting with proffesor Pătărlăgeanu to see at which stage we are with closing the protocols of colaboration for the volunteering basis. I dream, of an ASE in which each student did at least a few hours of volunteering on the basis offered by ASE, each of the aproximately 23.000 students of ours. It is a long term dream, but which i see it as achievable, even for some colleagues, friends etc. It looks like some kind of utopia.
Reporter: Is it hard to mobilize students to do volunteering?
Virginia Mărăcine: It’s hard and easy at the same time. It’s hard if you remain at the same idea that “our students belong in the category “youth these days”, and these youths are not interested, it is negligent, if it’s not profitable immediately it will certainly not participate in any activity…”. Yes, then it’s hard to determine any young people to do anything not just volunteering. I think that it’s about something else. It’s about the power of example: if you have a good example which you students find interesting, then certainly you come towards them. Secondly it’s about answering honestly, but with sense and utility at the question “What good for me to do this activity?”. And if you have a good answer at these 2 aspects, surely students will come towards volunteering. 100% would be an abberant percentage, maybe not even reacheable at start, but when they will see the results, they will also see the utility and will understand why, I am convinced that it will not be any difficulty making the students wish volunteering.
Reporter: What is from your point of view the biggest obstacle in front of volunteering? Why is it hard developing projects?
Virginia Mărăcine: The biggest obstacle that I see in this moment for Romania is the fact that this activity is thrown in derision by the fact that we are made to believe that by anything we do we must win something and that winning to be always material, if we don’t have a material win, then it’s not the case to be interested in that activity. We have role-models if almost all the social-economic life, we are even being insisted with “role-models” like persons with considerable amounts of money in their accounts, and these amounts are not made in volunteering activities. And because most of society consider that the ones with money and role-models, it’s considered that we must run after that lifestyle, and not waste our time volunteering.
On the other hand, i think it’s difficult that lately it doesn’t talk almost anymore about the fact that extremely important thing in this country were made by volunteering activities: from sites like Bumbești-Livezeni, where people worked for years just for accomodation and food, without any kind of salary, and activities like ”to put hand to hand to build”. The Romanian Athenaeum in Bucharest was build through the project ”Give a lion for the Athenaeum”.
Then nothing it is said about the mutual benefits of volunteering, and people do not see them or find by themselves. If we look, for example, at projects like ”Students integrate volunteering” (at which we seriously thought and we already looking to see how to put in practice at ASE Bucharest). Integrating students who need accomodation when then come in an universitary center like Bucharest, in retirement homes or orphanages to become like real ”homes” in which, in the account of the accomodation and meals, in their free time, students come to read a book with old people who are alone, helping kids do their homework when they come from school, go play with them, teach them using a computer, to accompany them in little hikes etc., ofers a win-win situation, student win and young children and old people win.
Reporter: A very ambitious project...
Virginia Mărăcine: Yes, but which is a reality in other countries...I do not think that our youth or our people are less capable, on the contrary, i am convinced that we have the same abilities, even better, because we were obliged to adapt to much more solicitant situations than people who have a better administrative system, who saves them from much thinking and imagination. Then why couldn’t we have it? Sure it can!
Reporter: Can volunteering help Romania?
Virginia Mărăcine: Oh yes! And it does! It does even if we do not see the volunteering activites because they are not promoted. I repeat! I see around myself many people who do volunteering actions, wheter they do it one hour a day, or helping punctually, only there is too little promoting, the visibility of volunteering actions is almost null. Then how can you give an example to the youth, if in mass-media the information about beautiful volunteering actions are missing completely, and people live in the custom ”eh, only the people who have nothing to do with their life do volunteering, to not be bored”, it is not true, not true at all!
Reporter Intervention: It is not a waste of time...
Virginia Mărăcine: NO! On the contrary, it is a win!...Only if i think about my colleagues in the volunteering group ISU-SMURD, with a few exceptions that do not work yet because they are students, they all work, have an ocupation and do volunteering at ISU, have become and are becoming paramedics (we are already 13 absolvents of the specialized course only in Bucharest), meaning they specialise in making qualified volunteering. So it can, it is not a waste of time, and no one complains that ”Oh, but how muh time takes, how much i spend to...”. We can mend all and ascertain that it is not chore, especially when you see how much need is from your activity, no matter how small the piece you think you can do at a moment. There are many things to do as a volunteer. We have mountain deforestation that we can forest through volunteering. We have people that die in loneliness and can live their last days, no matter how many there are, with someone, meaning to benefit from a high quality of life, no matter how long that life is. But, for all these to happen we need EDUCATION firstly and then instructions. What it is done in schools and universities is mainly training. Only that can fit into school curriculum.
Reporter: You mentioned about the ISU-SMURD volunteering and we wanted to congratulate you for graduating the SMURD Paramedic course with the biggest grade of your series., 9,49.
Virginia Mărăcine: Yes, an extraordinary experience...Because we went through the first 240 hours in the savior status 2 at ISU-SMURD, we had the right to be registered to be schooled as paramedics. From the moment that we graduated that course, i gained competence and the right to go on a SMURD ambulance, to joind the extrication crew, and the firefighters. I wish to climb onto to saving ladder, but that is the next step...I understood that we will go through a training programme, the ones who wish to make rescues at hight.
Reporter: In the condition in Romania, how big is the need of medical volunteering at current times?
Virginia Mărăcine: Big, very big. And to be precise, we talk here about medical volunteering from 2 areas.

  1. Firstly, we talk about the medical volunteering that means volunteering presence in hospitals, besides UPU, here extremely valuable students from medicine, and medical assistant students, which contribution in volunteering is indisputed and extremely useful in the condition that our hospitals are lacking in doctors (it is a reality that we must accept). On the other hand, next to this qualified medical volunteers who can do volunteering in the hospital part, still in hospital i see extremely important the role of psichologists, also of psychological support group of ill people. And this could come from NGO-s, but not only from them, and here it is not much place for volunteering.
  2. Then we talk about the second component, which means volunteering in pre-hospitals, consisting in building a self sustaining group of volunteering saviours of ISU, in Bucharest and in all Counties of the country. And here i can talk knowingly because – i repeat – am already a volunteer in the first generation of volunteers in the project ”Saviour by passion” launched by the General inspectorare of emergency situation in 2016, and from March 2017 SMURD paramedic. Last year they were accepted, integrated and formed in the first training courses 740 volunteers in the whole country, 29 are in Bucharest, and this year the programme continued with the second series of volunteers, three times more numerous. The need of volunteers is very big on this second component. An enourmos number of activities outside the sphere of emergences in communities are resolved with volunteers in other countries, here it’s only a project on the beginning step, so the need is immense. Indisputable!

Reporter: How do you see the medical volunteer and how is it looked after the unfortunate event from 2 years ago at Colectiv club?
Virginia Mărăcine: From 2 points of view: (1) Firstly i look at it like the necessity of volunteers, us, the ones accepted since last year as volunteers in the ISU-SMURD system, to be instructed as paramedics (and this process already started), to be prepared in the tehnics of giving medical qualified first-aid. (2) And then as the need to be integrated in a program of knowing everyone around one, from children to old people on several levels: identifying emergency situation and avoiding them as much as possible, minimizing risk exposure. Because at Colectiv, let’s be honest to eachother and admit, it was about an maximum exposure to risk. To willingly lock yourself in an can with just an vent, and not with the bad will of participants, the concert and his beauty, the spirit of youth community it’s indisputable and it’s naturally to take place, it’s normal to organize these kinds of manifestations. The space was completely inadequate, with an unpermitted exposure to risk, exposure which could be reduced if more of the youth that participated at that concert were instructed and had the general knowledge to identify these kind of emergency situations, certainly the victim numbers of Colectiv would be much lower.
I believe that information and awareness can save lives: my student, Laszlo Palhazi from Business Analysis Master proved it, one of the three survivors from ASE at Colectiv. After he recovered he come to the Faculty and told me that his surviving with minor consequences over his health (compared to other friends present at the concert) it was due to the fact that he followed survival tehniques courses a few years back, so he could identy that a certain fireworks fire can transform into the tragedy that actually was. This is one of the reasons why I created the projects “Academia SpEranței – Voluntariat din iubire pentru viață”, to share knowledge of live saving. And we all can and must to contribute to this sharing process. As the number of the people share these informations the more lives can be saved. And in this moment, us ISU-SMURD volunteers, the ones who can go and present first-aid tehniques, talk to young people about how to identify corectly the risky situations, about how to prevent and minimize risks.
Reporter Intervention: Next there was the project with the SMURD caravan in the Bucharest Academy of Economic Studies of Academia SpEranței?
Virginia Mărăcine: The SMURD caravan came to ASE as one of the stipulated activities in the protocol of colaboration between the Bucharest Academy of Economic Studies and the Department of Emergency Situations in the Ministry of Internal Affairs, protocol that was gestioned by the project ”Academia SpEranței”.
It is an activity that practically opened the first-aid courses being prepared to be offered to the students and whole academic community  of ASE, through the instructors of the training center for SMURD of ISU București-Ilfov. So that was, let’s say it like that, the start moment, the gate that opens the long way towards to permanent practice of first-aid courses.
Reporter: What are the future projects of Academia SpEranței? What is it aiming?
Virginia Mărăcine: We are aiming to grow, and the new projects launched in 2016, ”Academia Speranței – Voluntariat din iubire pentru viață”, it’s doing just that, moves the activity “Hope Academy” from the answer “present and ready to help” when we are being asked to intervene at need, answered offered to disadvantaged communities, students, teachers, auxiliary staff with special problems that can not solve alone (medical problems, financial nature etc), respectively from the humanitary campaigns from Easter and Christmas (fundraising for gifts and spending these holidays together with the kids, and with the old people from asylum), towards the education activity. First-aid courses and a correct reaction towards an emergency situation, pass our activity in the education domain, leading to an impressive rise considering the dimension of the academic population which is going to be geared, because almost 23000 students from ASE will benefit from this.
The second rising zone is the one reffering the institutionalization of volunteering in ASE.
Just because I am aware of the necessity of volunteering, I said that from 7-8% of volunteers present in the student organisations from ASE, there is the need to reach in a medium to long term to a share of 60-70%, comparable with the one from every other civilized country. It may seem utopic, but I think it’s tangible. The important thing is to discuss, to communicate, to understand what is the need, to understand what are the benefits, not searching for them or wait for the material ones, because volunteering brings much more important benefits that material ones.
Reporter: What would tell to a student who never had done volunteering till today about this domain?
Virginia Mărăcine: I would tell him to try, firstly before having a strong opinion, whether he does, whether he doesn’t, he should try! It’s similar to settle your option for a proffesion, for a colour or food. Before saying that you don’t like, you must try. And after that, qualified, i will believe you when eventually you will say „i don’t need volunteering, i don’t like volunteering” or „ i don’t find any satisfaction, i don’t see the utility, i don’t understand why i have to lose time in this way”. I urge him „Firstly TRY! Be a volunteer at least for a day!”. Discover the joy of helping your people from love and altruism, join a new community of people from an special beauty that will change your world always in good!
I am convinced that after this try, once the appetite is opened, he will never quit volunteering, no matter what domain he is practicing.
Reporter: Thank you!
Virginia Mărăcine: Dearly! It is always a pleasure to talk to you, students!

INTERVIU – Virginia Mărăcine: „Fii voluntar măcar pentru o zi!”

Scris de Roxana Chiocaru și Dragomir Marian-Alexandru

În România, voluntariatul a cunoscut o creștere vizibilă în ultimele două decenii, activitatea fiind recunoscută la nivel național printr-o lege pe care o puteți consulta aici:
Zilele trecute am stat de vorbă cu o persoană implicată activ în domeniul voluntariatului. O persoană care, prin prisma experiențelor acumulate de-a lungul vieții, poate fi un model pentru orice student. Doamna Virginia Mărăcine, Profesor Universitar Doctor la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică economică, se implică de o viață întreagă în voluntariat. Și-o face cu drag. Cu același drag ne-a răspuns și la întrebări.
Despre ce înseamnă a fi voluntar, despre ceea ce simte un voluntar, dar și despre importanța voluntariatului în România, în interviul de mai jos.
Reporter: Voiam să vă întreb ce a declanșat dorința, susținută prin activitate, de a fi voluntar?
Virginia Mărăcine: Wow, ce întrebare! Nu știu dacă există un moment declanșator sau ceva punctual care să fi generat această dorință. Cred că sunt mai multe componente.
  • O primă componentă, dacă mă uit la mine, este modul în care ești structurat, adică fix așa cum te-ai născut, și respectiv modul în care ești educat în fiecare moment al vieții. Dacă ai lângă tine oameni care au compasiune, care sunt preocupați de ce li se întâmplă celor din jur, care sunt dispuși mereu să ajute, care sunt empatici, atunci te formează și pe tine așa, iar pe mine m-a crescut, până când a plecat din universul ăsta, și-aveam destul de puțini ani, doar 14, bunica Dumitra. Bunica mea dinspre mamă, singura pe care am cunoscut-o, care era pur și simplu pansament pentru rană. Și când deschizi ochii pe un astfel de om care te formează așa, lucrurile vin de la sine, adică te trezești că nu mai treci nepăsător pe lângă nici o ființă aflată în nevoie de ajutor. Așa că la 5 ani aduceam în curte primele animăluțe de pe stradă, deci primul voluntariat a constat în a-mi transforma curtea în padoc de animale, spre disperarea (uneori…) alor mei.
  • Apoi sunt momentele care vin în partea de educație formală, adică momentul în care mergi la școală. Tot ce ți se spune în primii ani de școală te marchează. Eu cred că nu există copil și adult pe lumea asta, care să nu-și aducă aminte ce i-a spus învățătoarea în clasa I-îi, a II-a, a III-a, iar dacă a rezonat cu educația și îndemnurile din primii ani de școală, orice om le va urma mai apoi în viață.
  • Și mai târziu, în viața de adult, apar alegerile. Aleg să fac asta sau aleg să fac și asta, adică voluntariatul, sau aleg să nu. Pe de-o parte este adevărat că sunt multe persoane care fac acum voluntariat, dar fac voluntariat separat, și-atunci nu prea ne știm unii cu ceilalți. Pe de altă parte, dacă este să ne uităm procentual, și zilele astea tocmai am primit niște procente de prin alte țări, suntem încă destul de puțini care facem lucrul acesta în România. Iar asta se datorează și faptului că suntem ”un picuț” manipulați să credem că voluntariatul este o activitate lipsită de importanță, pentru că nu este plătită. Lucru care este complet fals, nu are niciun fel de suport în realitate. Eu personal am constatat că cele mai importante lucruri pe care le putem face cu viața noastră sunt, de fapt, cele neplătite. De ce? Pentru că nu există nici o sumă de bani care să îți facă sufletul să cânte așa cum face îmbrățișarea unui copil dintr-un centru de plasament, zâmbetul unui bunic singur dintr-un cămin spital sau primii muguri ai copacului pe care tu l-ai sădit voluntar...  
  • Deci un răspuns destul de complex pentru că lucrurile chiar așa sunt, complexe. Cu siguranță există și persoane care până în ziua N-1 n-aveau de-a face cu voluntariatul, iar din ziua N, brusc, s-au apucat să facă voluntariat fără să aibă niciun fel de experiență anterioară; se poate să existe și astfel de situații, este foarte bine și așa, dar nu este cazul meu.

Reporter: Ați spus la un moment dat, într-o postare pe Facebook, că în România doar 14% din populație face voluntariat.
Virginia Mărăcine: Se poate să fie un procent chiar foarte optimist, pentru că dacă mă uit bine la ce am discutat undeva prin Decembrie 2016 cu colegii voștri din Senatul Studențesc, la nivelul ASE-ului am înțeles că procentul este mult mai mic, undeva la nivelul 7-8% din totalul studenților Universității; cam atât reușesc să absoarbă organizațiile studențești și să-i implice în proiecte. În opinia mea, 7-8% este infim.
Reporter: Considerați că se poate crește de aici?
Virginia Mărăcine: Sigur! De asta am și creat proiectul Academia SpEranțeiVoluntariat din iubire pentru viață, și tocmai am avut întâlnirea cu d-na Profesor Pătărlăgeanu să vedem la ce stadiu suntem cu încheierea protocoalelor de colaborare pentru bazele de voluntariat. Eu visez, pe partea aceasta, la un ASE în care fiecare student să fi făcut un număr de ore de voluntariat în bazele oferite de către ASE; fiecare din cei aproximativ 23.000 de studenți ai noștri. Este un vis pe termen lung, pe care însă, eu, îl văd realizabil, chiar dacă pentru mulți colegi, prieteni, ș.a.m.d. pare o utopie.
Reporter: Este greu să mobilizezi studenții să facă voluntariat?
Virginia Mărăcine: Este și greu și ușor în același timp. Este greu dacă rămâi la nivel de idee preconcepută de tipul “studenții noștri fac parte din ”tineretul din ziua de astăzi”, iar acest tineret nu este interesat, este delăsător, dacă nu au are profit imediat în niciun caz nu va participa la vreo activitate…”. Da, atunci e greu să determini orice tânăr să facă orice, nu numai voluntariat. Eu cred că despre altceva este vorba. O dată este vorba despre puterea exemplului: dacă ai un exemplu bun, pe care voi studenții să-l găsiți interesant, atunci sigur veți veni către el. În al doilea rând este vorba despre a răspunde foarte onest, dar și cu sens și utilitate la întrebarea „La ce bun să fac eu activitatea asta?”. Și dacă ai un răspuns bun la aceste două aspecte, sigur studenții vor veni către voluntariat. 100% ar fi un procent aberant, poate de neatins pentru început, dar când vor vedea rezultatele, vor vedea utilitatea și vor înțelege de ce, eu sunt convinsă că nu va fi niciun fel de dificultate ca studenții să își dorească voluntariatul.
Reporter: Care este din punctul dumneavoastră de vedere cea mai mare piedică în fața voluntariatului? De ce este greu să facem proiecte?
Virginia Mărăcine: Cea mai mare piedică pe care eu o văd, în momentul acesta, pentru România, este faptul că activitatea aceasta este aruncată în derizoriu de faptul că suntem făcuți să credem că din absolut orice facem trebuie să câștigăm musai ceva și acel câștig să fie neapărat material; dacă nu avem un câștig material, atunci nu e cazul să ne intereseze activitatea respectivă. Avem modele în mai toate zonele vieții socio-economice, chiar ni se bagă cu insistență în ochi și în minte ”modele” de viață ca fiind musai persoane cu sume considerabile prin conturi, iar acele sume nu sunt făcute clar prin activități de voluntariat. Și pentru că majoritatea societății consideră că avuții (sau înavuțiții) sunt modelele, se consideră că obligatoriu trebuie să alergăm și noi după acel stil de viață, nu să ne pierdem timpul cu voluntariatul.
Pe de altă parte, cred că este dificil pentru că în ultima vreme nu se mai vorbește aproape deloc despre faptul că extrem de multe lucruri importante în această țară au fost făcute prin activități de voluntariat; de la șantiere de tipul Bumbești-Livezeni, unde au lucrat oamenii ani de zile doar pe cazare și masă, fără niciun fel de salariu și până la activități de tipul “Hai să punem mână de la mână să construim”. Ateneul Român din București a fost construit prin proiectul ”dați un leu pentru Ateneu”.
Apoi nu se mai spune nimic despre beneficiile mutuale ale voluntariatului și-atunci oamenii nu le văd sau nu le găsesc de unii singuri. Dacă privim, de exemplu, la proiectele de tipul “studenții se integrează voluntar” (la care ne-am gândit serios deja și urmează să vedem cum punem să le punem în practică și în ASE București). Integrarea studenților care au nevoie de cazare când vin într-un centru universitar precum Bucureștiul, în centrele de plasament sau căminele de bătrâni care să devină adevărate ”acasă” în care, în contul cazării și al mesei, în timpul lor liber, studenții să citească o carte împreună cu un bătrân care este singur, să ajute la teme copii când vin de la școală, să meargă cu ei la joacă, să îi învețe utilizarea computerului, să îi însoțească în mici drumeții, ș.a.m.d., oferă un câștig reciproc, atât al studentului cât și al copiilor sau vârstnicilor singuri.
Reporter: Un proiect foarte ambițios...
Virginia Mărăcine: Da, dar care este realitate deja în alte țări... Eu nu cred că tineretul de la noi sau oamenii de la noi sunt mai puțin capabili, din contră, sunt convinsă că noi avem aceleași abilități, poate chiar mai bune, pentru că am fost și suntem obligați să ne adaptăm la mult mai multe situații solicitante decât sunt popoarele care au un sistem administrativ bine pus la punct, care-i salvează de multă gândire și de multă imaginație. Și-atunci de ce să nu se poată și la noi? Sigur se poate!
Reporter: Poate ajuta voluntariatul România?
Virginia Mărăcine: O, da! Și o face! O face chiar dacă noi nu vedem activitățile de voluntariat pentru că nu sunt promovate. Repet! Aici este o falie. Eu văd în jurul meu foarte mulți oameni care fac acțiuni de voluntariat, fie că fac o oră pe zi, fie că ajută punctual, doar că este extrem de puțină promovare, vizibilitatea acțiunilor de voluntariat o pot considera în momentul acesta aproape nulă.  Și-atunci cum să poți da exemplu tinerilor, dacă în mass media informațiile despre acțiunile frumoase de voluntariat lipsesc cu desăvârșire, iar oamenii trăiesc în cutuma “eh, voluntariat fac cei care n-au ce face cu viața lor și ca să nu se plictisească devin voluntari”; nu este adevărat, nu este deloc adevărat!
Intervenție Reporter: Nu este o pierdere de timp...
Virginia Mărăcine: NU! Dimpotrivă, este un câștig!... Numai dacă stau să mă gândesc la colegii mei din grupul de voluntari ISU-SMURD, cu câteva excepții care încă nu lucrează pentru că sunt elevi sau studenți, toți ceilalți lucrează, au o ocupație de bază și merg și fac voluntariat la ISU, au devenit și devin din ce în ce mai mulți dintre ei paramedici (suntem deja 13 absolvenți ai cursului de specialitate numai în București), adică se specializează în a face voluntariat calificat. Deci se poate, nu este o pierdere de timp și nimeni nu se plânge că “Vaaai, dar cât timp îmi ia ca să, cât timp cheltuiesc să, …”. Putem să le îmbinăm pe toate și să constatăm că nu este o corvoadă, mai ales când vezi cât de multă nevoie este de activitatea ta, oricât de mică e bucățica pe care crezi că o poți face la un moment dat. Sunt foarte multe lucruri care se pot face voluntar. Avem munți despăduriți pe care-i putem împăduri prin voluntariat. Avem oameni care mor în singurătate și care pot să-și petreacă ultimele zile ale vieții, indiferent câte sunt acelea, împreună cu cineva, adică să beneficieze de o calitate a vieții mult crescută, indiferent cât durează acea viață. Dar, pentru ca toate acestea să se întâmple avem nevoie de EDUCAȚIE în primul rând și abia apoi de instrucție. Ce se face în școli și în universități este preponderent instrucție. Doar atât mai încape în programa școlară. Avem nevoie de educație și educația se poate face și prin voluntariat.
Reporter: Ați menționat de voluntariatul ISU-SMURD și voiam să vă felicităm pentru absolvirea cursului de Paramedic SMURD, cu cea mai mare medie a seriei dvs., 9,49.
Virginia Mărăcine: Da, o experiență extraordinar de frumoasă… Pentru că am parcurs primele 240 de ore în statutul de salvator voluntar 2 la ISU-SMURD, am avut și noi voluntarii dreptul de a fi înscriși pentru a fi școliți ca paramedici. Din momentul în care am absolvit cursul respectiv, am căpătat competența și avem dreptul de a urca pe ambulanța SMURD, de a însoți echipajele de descarcerare și respectiv de stingere. Eu mai doresc să urc și pe scara de salvare, dar asta este etapa următoare... Am înțeles că vom trece printr-un program de pregătire, cei care dorim să facem și salvări la înălțime.
Reporter: În condițiile din România, cât de mare este nevoia de voluntariat medical la ora actuală?
Virginia Mărăcine: Mare, chiar foarte mare. Iar ca să fim foarte exacți, aici vorbim de voluntariat medical din două zone.

  1. O dată vorbim despre voluntariatul medical care înseamnă prezența voluntarilor în spitale, dincolo de UPU, aici extrem de valoroși sunt studenții la medicină, respectiv elevii școlilor de asistenți medicali, a căror contribuție în voluntariat este indiscutabilă și extrem de utilă în condițiile în care spitalele noastre sunt depopulate de medici (este o realitate pe care trebuie să o acceptăm). Pe de altă parte, pe lângă acest corp medical calificat care poate face voluntariat în partea de spital, tot în spital eu văd extrem de important rolul psihologilor, respectiv al grupurilor de sprijin psihologic al bolnavilor. Și asta poate veni din partea ONG-urilor, dar numai a lor, iar aici este din nou foarte mult loc pentru voluntariat.
  2. Apoi vorbim de cea de-a doua componentă, care înseamnă voluntariatul în pre-spital, constând în construirea unui grup de sine stătător de salvatori voluntari proprii ai ISU, atât în Municipiul București, cât și din toate județele țării. Iar aici pot vorbi în cunoștință de cauză pentru că – repet – sunt deja voluntar în corpul primei generații de voluntari în proiectul ”Salvator din Pasiune” lansat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în 2016, iar din martie 2017 Paramedic SMURD. Anul trecut au fost acceptați, integrați și formați în primele cursuri de pregătire 740 de voluntari în întreaga țară, 29 sunt în București, iar anul acesta programul a continuat cu cea de-a doua serie de voluntari, de trei ori mai numeroasă. Este extrem de mare nevoia de voluntari pe această a doua componentă. Enorm de multe activități în sfera situațiilor de urgență apărute în comunități se rezolvă în alte țări numai cu voluntari; la noi este un proiect aflat la început, deci nevoia este imensă. Indiscutabil!
Reporter: Cum priviți voluntariatul medical și cum este privit acesta după evenimentul nefericit de acum doi ani de la Colectiv?
Virginia Mărăcine: Din două puncte de vedere: (1) Mai întâi îl privesc ca pe necesitatea ca voluntarii, adică noi, cei acceptați începând de anul trecut ca voluntari în sistemul ISU-SMURD să fim instruiți ca paramedici (și deja acest proces a început), adică să fim pregătiți în tehnicile de acordare a primului ajutor medical calificat. (2) Iar mai apoi ca pe necesitatea de a fi integrați într-un program de diseminare a cunoașterii în rândul tuturor celor din jur, de la copii la vârstnici pe mai multe paliere: identificarea situaților de urgență și evitarea lor pe cât posibil, minimizarea expunerii la risc. Pentru că la Colectiv, haideți să fim corecți unii față de ceilalți și să recunoaștem, a fost vorba despre o expunere maximă la risc. Să te închizi practic de bunăvoie într-o cutie de conserve cu doar o gură de aerisire este o expunere maximă la risc, și nu cu reaua credință a participanților; concertul respectiv, frumusețea lui, spiritul de comunitate tânără este indiscutabil și este firesc să aibă loc, este normal să se organizeze astfel de manifestări. Spațiul însă a fost complet neadecvat, cu o expunere nepermis de mare la risc, expunere care putea fi redusă dacă mai mulți dintre tinerii participanți la acel concert erau instruiți și aveau cunoașterea necesară pentru a identifica astfel de situații de urgență. Cu siguranță numărul de victime de la Colectiv ar fi fost mai mic.
Am convingerea că informarea și conștientizarea poate salva vieți; a demonstrat-o studentul meu Laszlo Palhazi de la Masteratul de Analiza Afacerilor, unul dintre cei trei supraviețuitori ai ASE-ului de la Colectiv. După ce și-a revenit a venit la Facultate și mi-a povestit că supraviețuirea lui cu consecințe minime asupra sănătății (comparativ cu alți prieteni prezenți la concert), s-a datorat tocmai faptului că a urmat cursuri de tehnici de supraviețuire în urmă cu câțiva ani; așa a putut să identifice exact cum anume un aparent nevinovat foc de artificii se poate transforma în tragedia în care s-a transformat în fapt. Acesta este unul dintre motivele pentru care am creat proiectul ”Academia SpEranței – Voluntariat din iubire pentru viață”, pentru a distribui cunoașterea salvatoare de vieți. Iar noi cu toții putem și trebuie să contribuim la acest proces de diseminare. Cu cât crește numărul celor care diseminează aceste informații, cu atât mai multe vieți pot fi salvate. Și în acest moment suntem noi voluntarii ISU-SMURD cei care putem merge să prezentăm tehnici de prim ajutor, să vorbim tinerilor despre cum să identifice corect situațiile riscante, despre cum să prevină și să minimizeze riscurile.
IntervențieReporter: În completare a venit proiectul cu caravana SMURD în ASE al Academiei SpEranței?
Virginia Mărăcine: Caravana SMURD a venit în ASE ca una dintre activitățile deja stipulate în protocolul de colaborare dintre Academia de Studii Economice din București și Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul MAI, protocol care este gestionat prin proiectul ”Academia SpEranței”. Este o activitate care practic a deschis seria de cursuri de prim ajutor în curs de proiectare acum pentru a fi oferite studenților și întregii comunități academice din ASE, prin instructorii de la Centrul de Formare pentru SMURD al ISU București-Ilfov. Deci acela a fost, hai să zicem așa, momentul de start, a fost poarta care deschide lungul drum către practica permanentă a cursurilor de prim-ajutor.
Reporter: Care sunt proiectele de viitor ale Academiei SpEranței? Ce-și propune?
Virginia Mărăcine: Ne propunem să creștem, și proiectul nou lansat în 2016, ”Academia SpEranței – Voluntariat din iubire pentru viață”, asta face; trece activitatea ”Academiei SpEranței” dinspre răspunsul ”prezent gata să ajut” atunci când suntem solicitați să intervenim la nevoie, răspuns oferit comunităților defavorizate, studenților, cadrelor didactice, personalului didactic auxiliar cu probleme deosebite pe care nu le pot rezolva singuri (probleme medicale, de natură financiară, ș.a.m.d.), respectiv de la campaniile umanitare punctuale de Paști și Crăciun (strângerea de fonduri pentru cadouri și petrecerea acestor sărbători împreună cu copiii, respectiv bătrânii din cămine), către activitatea de educație. Cursurile de prim ajutor și reacție corectă la situații de urgență, trec activitatea noastră în domeniul educativ, ducând la o creștere de dimensiune impresionantă ținând seama de dimensiunea populației academice care urmează să fie angrenată, pentru că voi cei aproape 23 000 de studenți ai ASE-ului urmează să fiți beneficiarii.
Cea de-a doua zonă de creștere este cea referitoare la instituționalizarea voluntariatului în ASE. Tocmai pentru că sunt conștientă de necesitatea voluntariatului, mi-am spus că de la 7-8% voluntari prezenți în organizațiile studențești din ASE este nevoie să se ajungă într-un termen mediu-lung, la o pondere de 60-70%, comparabilă cu cea din oricare țară civilizată. Poate părea utopic, dar mie mi se pare că este tangibil. Important este să discutăm, să comunicăm, să înțelegem care este nevoia, să înțelegem care sunt beneficiile, să nu le căutăm sau așteptăm pe cele materiale, pentru că în opinia mea voluntariatul aduce beneficii mult mai importante decât cele materiale.
Reporter: Ce i-ați spune unui student care nu a mai făcut voluntariat până la ora actuală despre acest domeniu?
Virginia Mărăcine: I-aș spune să încerce; mai înainte de a avea o opinie fermă, fie că da, fie că nu, să încerce! Este similar cu a-ți stabili opțiunea pentru o profesie, pentru o culoare sau un fel de mâncare. Înainte de a spune că nu îți place, trebuie să încerci. Și abia după aceea, calificat, te voi crede când, eventual, vei spune ”nu-mi trebuie voluntariatul, nu-mi place voluntariatul” sau ”nu găsesc nici o satisfacție, nu înțeleg utilitatea, nu înțeleg de ce să-mi pierd timpul în acest mod”. Îndemnul meu este: ”Mai întâi ÎNCEARCĂ! Fii voluntar măcar pentru o zi!”. Descoperă bucuria de a-ți ajuta semenii din Iubire și Altruism, alătură-te unei comunități de oameni de o frumusețe aparte care schimbă lumea mereu în bine! Eu sunt convinsă că după această încercare, odată ce i se va deschide  apetitul, nu va mai renunța niciodată la voluntariat, indiferent de domeniul în care îl practică.
Reporter: Mulțumim, doamna profesoară!
Virginia Mărăcine: Cu mult drag! E mereu o bucurie să stau de vorbă cu voi, studenții!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu